O provocare comunistă

Sursa: Cotidianul “Timpul”

Moderator: Stăm de vorbă cu doi reprezentanţi ai formaţiunilor intrate în parlament, potrivit rezultatelor pe care le avem în urma scrutinului din 5 aprilie – Oleg Cernei din partea AMN şi Alexandru Tănase, prim vice-preşedinte al PLDM. Vom discuta despre evenimentele post-electorale, despre ceea ce s-a întâmplat pe 7 aprilie mai ales, pentru că au fost incendiate sediile Parlamentului şi Preşedinţiei. Manifestările au continuat, s-a văzut clar că s-a încercat o nouă provocare şi în faţa sediului Guvernului. Domnule Tănase, ce au însemnat evenimentele, în opinia dvs.? De ce s-a ajuns la violenţe, la devastarea celor două principale instituţii ale statului?

timpul

A. T.: Ceea ce s-a întâmplat în Piaţă şi în faţa Parlamentului şi a Preşedinţiei, pe 7 aprilie, nu este altceva decât o provocare monstruoasă, pusă la cale de actuala Putere, împreună cu serviciile secret, care au gestionat această situaţie de la A la Z. Astăzi, în această ţară nu există niciun partid de opoziţie ce ar avea capacitatea să scoată în piaţă un asemenea număr de persoane. Ei sunt cei care au gestionat, inclusiv prin internet. Au avut din timp pregătite echipe care au fost infiltrate în mediul protestatarilor. Acestea, de fapt, au condus mulţimea care a ieşit de la ore, fără să ştie exact unde merge şi pentru ce merge. Au gestionat masele acolo unde au vrut. E un caz similar cu incendierea Reichstagului de către Hitler, pentru a putea instaura dictatura. Exact asta au făcut comuniştii. Pentru a şti cine sunt autorii acestor fărădelegi, trebuie să vedem mai întâi de toate cine are de profitat pe seama acestei situaţii – doar Partidul Comuniştilor şi nicidecum altcineva.

Moderator: Dar şi Federaţia Rusă, care are nevoie de destabilizare în zona sa de influenţă. După ce am urmărit evenimentele din Georgia şi Ucraina la începutul acestui an, vedem că pentru RM există un scenariu aparte.

A. T.: Printr-o singură lovitură, PCRM şi actuala Putere – care, de fapt, este „partid-stat” – a reuşit să obţină scopurile pe care le urmăreşte de mulţi ani. Explicaţia logică a acestor provocări trebuie căutată în această campanie electorală când, pentru prima dată, oamenii au fost informaţi de partidele din Opoziţie despre marile fărădelegi făcute în această ţară de către PCRM. Pentru prima dată s-a spus deschis despre faptul că există miliardarul Oleg Voronin. Pentru prima dată s-au scos în vileag toate proiectele corupţioniste majore prin care s-au spălat şi s-au delapidat miliarde. Evident că această informaţie a trezit nemulţumire în rândul comuniştilor, care au decis să anticipeze, să preia controlul şi să organizeze ei aceste acţiuni de protest. Au vrut să gestioneze protestele astfel, ca mai apoi să culpabilizeze Opoziţia. Am o singură întrebare: cum a fost posibil ca, în campania electorală, partidele politice să poată aduna cu greu în sălile universitare câte 100-150 de studenţi, ciocnindu-se cu o opoziţie clară din partea administraţiilor, iar pe data de 7 aprilie, într-un mod miraculos, cu acordul tacit şi cu îndemnul administraţiilor instituţiilor de învăţământ, toţi aceşti oameni au ieşit în stradă? Există foarte multe semne de întrebare… PLDM, în comun cu celelalte partide importante, va solicita şi vom asista la crearea unei comisii cu participarea experţilor externi, din partea SUA, UE…

Moderator: Din partea UE, cine să vină? Acolo avem o criză politică în Cehia…

A. T.: Noi vom purta negocieri cu reprezentantul Comisiei Europene la Chişinău şi vom solicita asistenţa lor, să ne trimită experţi din partea OSCE pentru a urmări materialele video care sunt multiple şi care trezesc foarte mari suspiciuni vizavi de actorii care au participat la aceste debandade şi care, în mod clar, au fost ghidaţi de către cei care deţin controlul asupra procesului de învăţământ, asupra situaţiei în ansamblu. Ei sunt comunişti.

Moderator: Îl întreb şi pe dl Cernei, pe care l-am văzut în imagini prezent acolo, încercând să calmeze spiritele atunci când deja se arunca cu pietre în poliţişti: era imposibil din partea politicienilor aflaţi acolo să gestioneze situaţia, încât să nu degenereze în ceea ce a degenerat?

O. C.: Vreau să menţionez cum a demarat această acţiune. Oamenii au venit în PMAN. Toată lumea era cu intenţie paşnică – de a-şi exprima protestul faţă de fraudarea alegerilor. Noi vorbeam la un megafon, iar la un moment dat, o parte din tinerii de lângă Parlament au început să se îndrepte spre clădire. Am rămas uimiţi: cine a dirijat mulţimea spre Preşedinţie? Mai apoi, m-am deplasat şi eu. Mă uitam cum şeful Direcţiei Securitate a mun. Chişinău, cu alţi colegi, foarte lejer, zâmbăreţ, mergeau cu această mulţime. Când au ajuns spre Preşedinţie, de acolo veneau alţi angajaţi ai Serviciului de Securitate. Au dus lumea încolo şi stăteau foarte liniştit în mulţime. Mă întreb: de ce poliţia, conform legii, nu a asigurat paza acestor două instituţii de stat? Ştiind că vine o mulţime de oameni, trebuia să pună barieră din poliţişti la 50 metri de instituţiile statului, cum prevede legea…

A. T.: Şi cum fac ei de obicei.

O. C.: Şi atunci, am văzut în mulţime oameni infiltraţi – de vreo 50 de ani – care strigau „Sus! Sus! La Preşedinţie!”. Acolo erau şapte poliţişti în faţa acestei mulţimi de vreo zece mii. La un moment dat, toată lumea a urcat pe scări. Am rămas şocat. Abia atunci au ieşit din spatele Preşedinţiei oameni cu căşti…

A. T.: Şi tunul cu apă, care a incitat special spiritele.

O. C.: Când s-a ajuns pe scări, am încercat să aplanăm spiritele. De fapt, poliţia n-a făcut nimic, deşi a venit Papuc, a venit Zubic. Ei n-au încercat să găsească limbaj comun cu manifestanţii. Prezenţa poliţiştilor cu căşti, după care Zubic a adus o maşină de pompieri care a provocat furia oamenilor…

A. T.: De fapt, pe data de 6 seara, când au început să se adune manifestanţii în piaţă, colegi de la primărie m-au sunat să-mi spună despre ce se întâmplă în piaţă, pentru că nimeni nu ştia despre aceasta. Noi suntem aleşi locali şi suntem obligaţi să vedem ce se întâmplă acolo. Ne-am prezentat şi am văzut. Am avut o discuţie cu Gumeniţă, cu Corduneanu: voi nu vedeţi că masa aceasta este ghidată de un grup foarte bine pregătit, cu Tricoloruri în jurul capului, băieţi făcuţi care incitau spiritele?! L-am tras pe unul din mulţime şi zic: „De ce ţipi tu România? Pentru ce aţi venit încoace? Ce vreţi voi să faceţi?”. I-am spus lui Gumeniţă să fie atent, pentru că este un grup de oameni care controlează această mulţime. El mi-a spus să-i liniştim noi. Am cerut de la el o portavoce ca să le spun oamenilor să stea pe loc. Gumeniţă dispare în mod miraculos. La un moment dat, ca la îndemnul unei baghete magice, toată mulţimea pleacă spre Parlament. Am rămas şocat. Am făcut şi noi manifestaţii şi ştiu cât e de complicat să ghidezi 100 de oameni, dar 2000 de oameni să-i duci atât de simplu la Parlament… Am mers la Parlament să vedem ce se întâmplă. Gumeniţă era acolo cu comisarul de la Buiucani. Mi-a spus că, uite, sunt câţiva „brigadiri”. Am întrebat de ce nu sunt aceştia eliminaţi din mulţime, că strigătele nu dăunează nimănui. Apoi, cei din faţă au început să sară de pe o scară pe alta şi i-au speriat pe poliţişti. Vorbeam cu poliţiştii să nu-i lase să meargă spre Parlament, dar, la un moment dat, ei au desprins lanţul viu şi ceilalţi au început să se bage spre Parlament.

O. C.: Dvs. aţi vorbit despre seara zilei de 6. Eu vorbesc despre data de 7, când s-a luat cu asalt Preşedinţia. În momentul în care s-a ajuns pe scări, am încercat cu Călin Vieru, dl Filat şi dl Fruntaşu să readucem mulţimea în Piaţă. Oamenii au început să coboare scările, dar pentru că am avut o singură portavoce, n-am fost auziţi de mulţime, unde se aflau persoane agresive, la zece metri de barieră, care au spus „Dar cine sunteţi dumneavoastră?”. Erau agresivi şi foarte montaţi, cu măşti. Au venit având rucsacuri cu cutii de plastic, cu prundiş, cu nisip. Mai întâi, s-a aruncat cu hârtii împotmolite, ca să se incite la violenţă. Chiar când s-a intrat în Preşedinţie, înăuntru stătea şeful Serviciului de pază, dl Bodorin, şi l-am întrebat de ce n-au forţe care să limiteze accesul oamenilor pe scări. El stătea cu trei persoane şi mă ruga să scot oamenii. Am cerut o portavoce. În Preşedinţie există amplificare, erau boxe la primul etaj, care puteau fi folosite pentru a dirija oamenii. Cu mare greu am scos oamenii din Preşedinţie. Dar ce am văzut, am văzut oameni foarte agresivi, montaţi, mulţi vorbitori de limbă rusă, unuia i-am scos masca…

A. T.: Cei care strigau „Unire!” erau vorbitori de limbă rusă…

O. C.: Dacă nişte persoane intră într-o instituţie, nu văd de ce trebuie să distrugă. În momentul în care intrau în birou, ştiau exact ce trebuie să facă, distrugeau…

A. T.: Cum au putut ei să ajungă să arboreze tricolorul, de unde au ştiut ei cum se pătrunde acolo, pe acoperiş?

O. C.: În momentul în care ei s-au dus cu drapelul sus, eu eram alături de dl Bodorin. Pe internet sunt pozele cum stau poliţiştii. A venit grupul de tineri care a solicitat să arboreze drapelul UE pe sediul Preşedinţiei. Dl Bodorin a chemat poliţistul de la pază, însoţit de două persoane în civil care, împreună, au condus tinerii până pe acoperiş. În poze se vede prezenţa poliţiştilor. Dl Bodorin a dat indicaţii să li se permită să arboreze Tricolorul pe clădirea Preşedinţiei. De ce a fost nevoie ca lor să li se permită acest lucru? Nu era nicio disponibilitate de a opri mulţimea. Miercuri, în faţa Guvernului, s-a întâmplat acelaşi lucru. S-a încercat intrarea în Guvern. Nu s-a întâmplat, deoarece am încercat să-i deosebim pe cei care au venit să protesteze paşnic de cei care erau agresivi. La un moment dat, când oamenii paşnici s-au retras, a rămas grupul agresiv, toţi fiind mascaţi. M-am apropiat de un tânăr agresiv, i-am scos masca şi el, în limba rusă, mi-a replicat: „Şto tî hoceş?”. Dar striga „România!”. Şeful Serviciului de securitate s-a adresat la mine, spunându-mi că în piaţă, în Scuarul Operei, au venit puşcăriaşi care beau votcă şi o să vină aici. De ce mi-a spus mie, când ei sunt cei care trebuie să ia măsuri? Am văzut personal un lider al organizaţiei „Noua Generaţie” în Preşedinţie cu mape sub braţ. Iurie Roşca a spus că nu sunt reprezentanţi ai săi, dar eu sunt martor – un reprezentant din „Noua Generaţie”, care a sărit peste geamul Preşedinţiei şi a ieşit de acolo cu un set de materiale. Au luat documente de evidenţă contabilă, au venit cu dosare şi mi le arătau…

Moderator: Credeţi că s-au luat anumite materiale, documente?

A. T.: Comuniştii au calculat foarte bine ce au făcut – oricine va veni la putere, nu va putea niciodată să probeze ce au făcut, care a fost sistemul decizional. Ei au ştiut că este necesar de a incendia Preşedinţia şi Parlamentul, deoarece numai aşa poţi să ştergi urmele fărădelegilor făcute. Am văzut un ins ce era cu câine de rasă, dresat, un ins foarte agresiv, care vorbea în limba rusă, care arăta clar a element interlop. El ţipa: „România!”. Eram cu dl profesor Jigău la intersecţia străzilor Ştefan cel Mare şi Sfatul Ţării, când au venit unii cu scaunele, cu feţele descoperite
Erau camere care îi filmau şi acesta striga în rusă „stoi zdes, ăto naş uceastok!”. Avem mai multe semnale că la această acţiune au participat tineri din Transnistria, au participat tineri comsomolişti din Bălţi. Avem multe informaţii că membri ai „Noii Generaţii” au fost implicaţi cu harta României Mari. Când am văzut că trei tineri s-au urcat pe frontispiciul Preşedinţiei, în maiouri verzi, şi au arborat harta, am înţeles că este o provocare „mârşavă” şi monstruoasă. Este obligaţia noastră, a societăţii, să scoatem la iveală cine totuşi a stat în spatele lor. O să vedeţi ce o să se întâmple. Sunt peste 200 de oameni arestaţi cărora o să le incrimineze aceste fapte. Ei sunt oameni care din prostie s-au lăsat conduşi de aceşti provocatori ai SIS-ului.

Moderator: Voronin insistă să fie depistaţi acum, să afle cine sunt părinţii lor…

A. T.: Nu ne trebuie părinţii. Voronin trebuie acum să spună clar ce a făcut el. El era mult prea sigur pe sine. Când se devastau ambele sedii, avea o siguranţă de nesăbuit. Unde era poliţia? Noi avem poliţie foarte bine echipată. Din China au fost importate 200 de echipamente speciale, căşti, scuturi… De ce a fost trimis detaşamentul „Scut”, din care fac parte aproape că nişte copii, care abia mai ieri au ieşit de pe băncile şcolii?

O. C.: La Parlament, atunci când au scos carabinierii, soldaţi în termen, Papuc stătea şi zâmbea de pe pragul Parlamentului. Au lăsat carabinierii în afară, au închis uşile metalice din faţa Parlamentului şi au lăsat carabinierii blocaţi între mulţime şi aceste uşi. Papuc şi Zubic au rămas în interior, nici n-au încercat să-i dirijeze, să-i retragă sub peretele Parlamentului. Carabinierii din interior, în momentul în care s-a incendiat Parlamentul, se sufocau, se temeau să iasă prin mulţime.

Moderator: Este învinuită şi România…

A. T.: Ei au declanşat o propagandă prin intermediul tuturor serviciilor secrete pe care le controlează, în toate localităţile ţării difuzează mesajele lor, clare. Aş fi bucuros să aud măcar o probă, să văd exact care este atribuţia României la ceea ce au făcut ei. Care este logica unor proteste atunci când nu există un preşedinte, un Parlament? Demisia cui o ceri? Afară, cine? Evident, evenimentul a fost gândit din timp. Ca noi să nu depistăm fraudele din perioada alegerilor, ei au culpabilizat Opoziţia, ca orice fraudă care va ieşi la iveală să nu fie credibilă. Comuniştii şi-au atins scopul pe care l-au dorit. Iar ceea ce ţine de distrugerea Preşedinţiei şi a Parlamentului – tot ei vor avea de câştigat, deoarece tot firmele lui Oleg Voronin vor repara cele două sedii. Există o informaţie care trebuie verificată: cu trei luni în urmă, au fost alocaţi bani pentru renovarea acestor clădiri. Am vorbit cu dl Balan de la Alianţa „Moldova Noastră”, care ne-a relatat o informaţie extrem de curioasă: în jurul orei 8.00, el a venit în faţa Parlamentului, fiindcă a auzit ce se întâmplă. A dorit să intre înăuntru, dar n-a putut, căci era încercuit de poliţişti. Unul dintre aceştia l-a recunoscut şi i-a permis accesul. El a mers spre biroul său, care nu era devastat. S-a convins că totul e bine, iar dimineaţa, când a venit din nou, totul era distrus şi clădirea incendiată. Cine le-a permis vandalilor să intre după ce protestatarii erau deja plecaţi? Cine a incendiat clădirea Parlamentului? Nu poţi incendia o asemenea clădire, dacă nu ai dispozitive speciale.

O. C.: Mai ales sala de şedinţe a Parlamentului.

A. T.: Am văzut poze în care, la ora 16.50, doi poliţişti, împreună cu doi tipi arborau steagurile. Cum s-a întâmplat că, la ora patru seara, se aruncau şi grenade fumigene?

O. C.: Miercuri, comuniştii au regizat mitinguri de protest în mai multe raioane. În faţa Preşedinţiei au adus de la Calea Ferată angajaţi în civil, combatanţi care stăteau în mulţime. Am întrebat cine v-a infiltrat în mulţime, cine v-a chemat aici? „Moldova 1” a transmis în direct de pe clădirea Guvernului imagini, manifestanţii din PMAN şi, totodată, făceau transfer de imagini la distrugerile făcute la Preşedinţie. M-au luat şi pe mine în prim-plan. Aceasta este o manipulare. Eu, care stăteam acolo şi încercam să calmez spiritele, am fost supus unei manipulări prin intermediul televiziunii naţionale. Vreau să vă asigur că unul din autori este acel care s-a ocupat 19 ani de aceste scandări – „Basarabia – pământ românesc!” -, care a avut pe ziarul său harta României Mari, care a educat „Noua generaţie – salvatoarea naţiei!”, care făcea trimiteri la careta lui Radu Gir şi la mişcarea legionară. Am văzut cum Iurie Roşca, cel care a tăcut chitic, la câteva zile după alegeri a ieşit în prim-plan la EU TV să aducă învinuiri foarte grave tinerilor. Dacă au fost unele ieşiri naţionaliste la proteste, ele erau ale generaţiei PPCD-ului. Ei au promovat această ideologie. Am făcut o asociere… Eu am fost liderul mişcării studenţeşti în 1995. Am stat o lună de zile în piaţă cu peste o sută de mii de studenţi, dar nu s-a aruncat nicio piatră, nu s-a stricat nicio sticlă, şi-mi pun o întrebare de ce atunci noi am obţinut succese. L-am impus pe preşedintele Snegur să vină în parlament, după patru ani de guvernare, cu Partidul Agrarian, să spună că numele corect al limbii noastre este româna. Acum, când am văzut furia acestor oameni, m-am dus să-i văd pe aceşti brigadiri… Ce credeţi, erau tineri de la şcolile-internat, minori? Erau veniţi de la Tighina, persoane instruite, care ştiau ce să facă. Toţi erau mascaţi, toţi ştiau ce să scandeze. La ora 4.00, au dat un ultimatum: „Ora 4!”, „Ora 4!”. Acesta erau un semn – e timpul de atacat Guvernul. Nu poate un om care vine separat în piaţă să înţeleagă aceste semne, elemente de organizare. Erau foarte mulţi recidivişti, puşcăriaşi care au fost amnistiaţi anul trecut. Peste 1400 au fost aduşi în zona aceasta. Când am ieşit cu megafonul, o parte acceptau ca noi să ne retragem, dar ăştia m-au bruscat. La un moment dat, când am retras toată lumea, au rămas doar ei. S-au izolat, apoi s-au retras, pentru că i-am descoperit.

Moderatorul: Pe internet circulă informaţia că protestatarii vor o nouă revoluţie.

A. T: Pentru o revoluţie sunt necesare anumite premise, care lipsesc în RM. Orice om întreg la minte înţelege că o revoluţie nu este posibilă în acest moment. Eu cred că ei au anticipat special şi au făcut aceste acte de vandalism, provocări şi crime, pentru a nu permite un protest paşnic, de durată, care în mod cert ar fi dat rezultat. Exemplul pe care l-a invocat Oleg Cernei, referitor la anul 1995, demonstrează că o acţiune paşnică are revendicări clare, negocieri. Întrebarea nr. 1: care erau revendicările lor? Situaţia repetă exact scenariul din 2001 când, pentru a-şi asigura un regim autoritar, pentru a-şi consolida electoratul, dar şi pentru a putea recurge la măsuri represive, Voronin l-a folosit pe Roşca şi au organizat împreună manifestările de atunci. Acel „Oraş al libertăţii” a fost o provocare clară, deoarece nici până astăzi revendicările de atunci nu au finalitate – avem „istorie integrată” şi totul merge cum a mers. Regimul a devenit doar mai puternic. Şi de această dată, cred eu, a fost pus în aplicare acelaşi scenariu, cu aceiaşi oameni, care strigau „Moldova, Ardealul şi Ţara Românească!”. Am încercat să discut cu câţiva dintre cei mai întregi la minte dintre ei. I-am întrebat: care-i problema cu Ardealul şi Ţara Românească, dacă vorbim despre fraudarea alegerilor?..

O. C.: Dar ce s-a întâmplat când au fost atacate clădirea Preşedinţiei şi a Parlamentului? Ele au fost atacate în paralel. Erau toţi în faţa Preşedinţiei, noi stăteam acolo, la un moment dat toată lumea s-a repartizat în două, foarte dirijat şi foarte bine organizat. Aici am rămas frapat. Ca să aduni o mulţime, s-o poţi dirija şi să te poţi să te impui ca lider e necesară o comunicare permanentă. Cineva trebuie să te audă, să facă ceea ce îi spui, trebuie să existe un lider recunoscut, care poate să cheme la atac şi să arate dacă mergem încolo sau încoace. Dar ei nu aveau niciun lider. Noi încercam să-i aducem în PMAN, dar nu eram ascultaţi. Şi atunci care era liderul?

A. T.: De fapt, acum, ca rezultat al provocărilor monstruoase organizate de puterea comunistă, se urmăreşte distrugerea totală a Opoziţiei. Comuniştii au văzut exact care sunt cele trei partide care realmente au forţă în această ţară şi şi-au focusat atenţia. Aţi observat că în piaţă au fost reprezentanţi ai mai multor partide politice, nimeni dintre ei nu figurează, nimic nu se spune despre ei. Pentru că se ştie că ei nu sunt foarte importanţi, nu au structuri şi nu au susţinerea populară. Ei au identificat care sunt partidele care pot să lupte cu comuniştii, ca să menţină democraţia în ţară. Şi au început discreditările. Noi avem nevoie de o comisie cu implicarea experţilor străini, pentru a pune punctul pe „i” şi a spune societăţii ce s-a întâmplat în aceste două zile. În caz contrar, riscăm să intrăm în altă fază – noi n-o să mai putem discuta despre marile fraude care s-au făcut în campanie, despre delapidările banilor publici în ultimii opt ani, despre încălcările drepturilor omului, dar vom sta şi ne vom justifica încontinuu că nu purtăm nicio vină. Mesajul comuniştilor în teritoriu este acelaşi: „Opoziţia s-a supărat că a pierdut alegerile şi a dat foc la parlament”. Aceasta nu are nimic comun cu realitatea. În mod normal, ei trebuie să vină şi să le mulţumească liderilor din opoziţie pentru că aceştia au preîntâmpinat participarea a zeci de mii de persoane, care se aflau în piaţă, la actele de vandalism.

O. C.: Eu cred că, după opt ani de guvernare Voronin se teme că, dacă vine la putere Opoziţia, el va fi tras la răspundere. Iată de ce a fraudat alegerile. I-a fost teamă că noi vom depista fraudele, încălcările, delapidările şi acum a declanşat o campanie de manipulare totală şi dezinformare a opiniei publice. Ceea ce văd oamenii la M1 este o minciună pentru a le crea impresia că vinovaţi pentru cele întâmplate se fac Vlad Filat, Dorin Chirtoacă, Serafim Urecheanu, Oleg Cernei, Sandu Tănase. Este foarte important să alegem grâul de neghină. Am fost alături de protestatari şi am chemat permanent la calm, din prima zi a protestelor. Însă nu am văzut niciun reprezentant al autorităţilor. Nu au venit nici Voronin, nici Lupu, nici Greceanâi ca să vorbească cu tinerii. De ce nu au ieşit să liniştească spiritele?

Moderatorul: Care este enigma celor 61 de mandate ale PCRM?

A. T.: Au coincis ca la carte. Exact de cât au avut nevoie, atât au obţinut. Noi considerăm că au avut loc fraude nu de ordinul zecilor de procente, dar s-a fraudat suficient pentru a nu da Opoziţiei cele 50-51-52 de mandate pe care trebuia să le obţină. Alegerile au fost fraudate masiv în două localităţi mari – Chişinău şi Bălţi. S-a fraudat parţial şi în alte localităţi. Abia ieri a demarat procesul de renumărare şi noi vom verifica fiecare listă. Avem la dispoziţie patru zile, dar vom merge până la capăt. Sigur că instanţa este cea care trebuie să declare alegerile nevalabile. Instanţele noastre, însă, sunt controlate de comunişti şi ele nu o vor face. Noi avem nevoie de argumente pentru societate, pentru exterior, ca să demonstrăm că avem de a face cu o grupare foarte periculoasă, ce nu are nimic în comun cu democraţia, dar nici cu administrarea statului. Primul pas, făcut de Voronin după alegeri, a fost izolarea RM de România şi ancorarea ei în structurile Rusiei. Şi dacă vom permite PCRM să ducă acest plan până la capăt, consecinţele vor fi dezastruoase.

(Postul de radio „Vocea Basarabiei”, 9 aprilie 2009)

4 Responses to O provocare comunistă

  1. mariusmioc says:

    Vezi că s-au identificat tinerii care au pus steagurile pe parlament şi preşedinţie – Ion Galaţchi (17 ani) şi Dragoş Musteaţă (19 ani). Nu sînt ruşi, în ciuda scenariilor. Au apărut şi la TV.

    Ar trebui să vă cereţi iertare de la aceşti tineri curajoşi pe care i-aţi insultat numindu-i provocatori comunişti. Bineînţeles că n-au nici o legătură cu partidele voastre, dar ar fi cazul să vă maturizaţi, să nu mai declaraţi că tot ce nu acţionează la comanda partidelor voastre este urmarea scenariilor adversarilor voştri politici.

  2. admyn says:

    mariusmioc – da-ti o palma, vorbesti prostii! Mai informeaza-te si doar dupa aia comenteaza.

  3. patriotul says:

    mariusmioc, cred ca ai citit si ai invatat bine textul din ultimul numara ziarului “comunistu” (peste.1.000.000.exemplare)… Daca nu stii ce vorbesti – nu te baga in discutii…

    RESPECT admyn!!!

  4. mariusmioc says:

    patriotule, tu poţi să crezi ce vrei. Între lumea reală şi lumea virtuală în care trăieşti tu este o mare diferenţă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: