Victor Catan, ex-ministru de Interne: „Conducerea statului trebuie să răspundă pentru ceea ce s-a întâmplat pe 7 aprilie”

Sursa: “Timpul”

In anii 1997-2000, Victor Catan a fost ministru al Afacerilor Interne. În prezent, generalul-maior de poliţie Victor Catan este preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Ofiţerilor Organelor de Drept. L-am invitat, în calitate de expert, să se pronunţe pe marginea evenimentelor care au avut loc la Chişinău pe 6 şi 7 aprilie curent.

politia_7-4

– Domnule general, ce s-a întâmplat, de fapt, la 6 şi 7 aprilie la Chişinău?
– Ziua de 7 aprilie va intra în istoria RM ca o zi tragică prin faptul că manifestaţiile paşnice, care au apărut spontan în Piaţa Marii Adunări Naţionale (PMAN), au fost transformate de către un grup de persoane extremiste în acte de vandalism, de încălcare a ordinii publice, de dezordine în masă. Dar toate acestea, cred eu, puteau fi evitate.

– Cum şi în ce mod?
– Acest protest spontan al tineretului a fost condiţionat de mai multe premise. Pe parcursul a opt ani de guvernare, comuniştii au polarizat societatea în „ai noştri” şi „ceilalţi”, au politizat organele de drept, transformându-le în instrumente ale guvernării care, pe de o parte, protejează conducerea, iar pe de altă parte, prigonesc opoziţia. Au fost încălcate în mod flagrant drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului – dreptul la întruniri, dreptul la informare, accesul la mass-media. Fraudarea alegerilor de la 5 aprilie 2009 a fost punctul culminant al fărădelegilor guvernării comuniste. Când au fost anunţate primele rezultate ale alegerilor, majoritatea absolută a populaţiei, care ştia că a votat alţi concurenţi electorali, a rămas şocată la vestea că, de fapt, a învins Partidul Comuniştilor. În special tinerii au înţeles că se pune cruce pe viitorul lor european.

– Şi atunci au ieşit în Piaţă…
– Prima reacţie a tineretului a fost luni seară, când circa zece mii de tineri s-au adunat în PMAN. A fost un miting paşnic, dar se observa că în rândul manifestanţilor erau nişte persoane care chemau la acţiuni violente. Evident, conducerea Ministerului de Interne a avut informaţii veridice despre aceste persoane, despre instigatori, şi trebuia imediat să întreprindă toate măsurile de rigoare, pentru a evita eventualele dezordini. De altfel, în MAI era de acum formată o practică de asigurare a ordinii publice la diferite manifestaţii. Pe parcursul a cinci ani, în calitatea mea de prim-viceministru de Interne, eram responsabil de asigurarea ordinii publice. Pe atunci se desfăşurau mii de manifestaţii, la care participau de la 100-200 de persoane până la sute de mii de cetăţeni şi niciodată nu s-a permis ca organele de menţinere a ordinii publice să facă abuz de putere, să provoace mulţimea. Noi întotdeauna acumulam informaţia, discutam cu organizatorii, asiguram ordinea publică în aşa fel ca să nu aţâţăm spiritele, ca aceste mitinguri să se desfăşoare paşnic. Văzând seriozitatea şi atitudinea noastră loială faţă de desfăşurarea paşnică a mitingurilor, nimeni nici nu încerca să producă dezordini. Dacă erau unele elemente, ele erau izolate în aşa mod, încât mulţimea nici nu observa şi totul se făcea fără agresivitate. Fiindcă violenţa provoacă violenţă.

– Să revenim la 6 aprilie. Ce trebuia să facă poliţia?
– Văzând amploarea manifestaţiei, organele de drept trebuiau să întreprindă anumite măsuri. Deoarece era evident că a doua zi se vor aduna şi mai mulţi, urma de găsit pe cineva care să-i organizeze. La nivelul conducerii de vârf a republicii, al Ministerului de Interne era cazul să fie contactaţi liderii partidelor de opoziţie, care aveau priză la tineret şi care-l puteau influenţa imediat şi dirija pentru a fi evitate dezordinile. De asemenea, trebuia mobilizat tot efectivul, cu mijloacele necesare, ca să apere obiectivele de importanţă majoră – preşedinţia, parlamentul şi guvernul. Din 1992 până în 2000, pentru noi, cei din Interne, era sfânt ca instituţiile statului să fie păzite cu stricteţe, iar forţele şi mijloacele să corespundă amplorii manifestaţiilor care se desfăşurau.

– Domnule Catan, să trecem la ziua de 7 aprilie, când cele câteva zeci de tineri au aruncat cu pietre şi au pătruns în sediul preşedinţiei. Cum de au reuşit ei să intre atât de uşor acolo? Cum a acţionat poliţia şi cum, de fapt, trebuia să acţioneze în asemenea caz?
– Din situaţia creată am înţeles că Ministerul de Interne a fost incapabil de a preveni faptul ca manifestaţia paşnică să nu degenereze în dezordine în masă. În cazul dat, consider că forţele şi mijloacele poliţieneşti au fost dislocate iraţional, nechibzuit, iar manevrele cu scuturi pur şi simplu provocau mulţimea. Evident că în fruntea manifestanţilor s-au plasat unii provocatori, dar aceştia erau doar câteva zeci de inşi şi era necesară izolarea imediată a acestora. În niciun caz nu trebuie că identificăm mulţimea de manifestanţi paşnici cu câteva duzini de elemente distructive.

– Au spart cordonul de poliţişti, au aruncat cu pietre. Ce măsuri trebuiau întreprinse?
– Cordonul a fost format neprofesionist, nu erau rezerve care ar fi putut să intervină în caz de necesitate. De obicei, în asemenea cazuri se fac două-trei cordoane şi numaidecât, în incinta clădirii, întotdeauna erau amplasate forţe, mijloace de apărare, de acum cu alt efectiv, mai bine pregătit, dotat cu mijloace speciale, ca în niciun caz să nu fie admis accesul străinilor. Dacă apărarea activă ar fi fost organizată profesionist, niciun individ nu ar fi pătruns în clădire. Bate la ochi pătrunderea liberă în interior a unor elemente criminale care prea uşor au traversat patru etaje ale clădirii şi s-au pomenit pe acoperişul preşedinţiei. Mai mult, se observă că cineva din Serviciul de protecţie şi pază chiar i-a condus în acel loc.

– Cum comentaţi ceea ce s-a întâmplat în continuare?
– După cedarea clădirii preşedinţiei, s-a observat că forţele de ordine de la intrarea în parlament au opus rezistenţă pentru a evita pătrunderea provocatorilor. Totodată, nu au fost întreprinse măsuri de apărare şi prevenire a unor incendii la etajul întâi, fapt ce a condus la intrarea infractorilor în clădire. Acolo, aceşti indivizi urmau să fie neutralizaţi, ca să nu se admită incendierea şi devastarea imobilului. Ordinul de retragere a forţelor poliţieneşti din parlament a fost unul absurd. Executarea acestui ordin a condus la incendierea şi distrugerea totală a birourilor.

– Spre seară, tineretul s-a retras. Dar au intrat alte persoane, care n-au participat la proteste, şi au început furturile. De ce poliţia nu a curmat aceste acte de vandalism?
– Analizând dezvoltarea cronologică a evenimentelor, ne dăm seama că cei din fruntea MAI au dat dovadă de neglijenţă în exercitarea funcţiilor de serviciu, fapt care s-a soldat cu prejudicii materiale în proporţii deosebit de mari. Ei afirmă că astfel au evitat vărsările de sânge. Dacă organele de ordine erau conduse profesionist, puteau fi evitate orice urmări grave. Este mincinoasă afirmaţia conducerii statului şi cea a MAI, conform căreia cedarea clădirilor s-a făcut pentru a fi evitate vărsările de sânge. Am observat că poliţiştii se deplasau liber prin mulţime, fără a fi agresaţi.

– Se presupune că forţele de ordine nu aveau echipamentul necesar şi tehnică specială…
– Într-o anumită măsură, sunt de acord. Organele de menţinere a ordinii publice nu trebuie să fie asigurate doar cu birouri luxoase şi tehnică de calcul, dar şi cu echipament special pentru combaterea acţiunilor violente în masă. Acesta nu exista nici în anii ’90. În cazul dat s-a simţit nu atât lipsa de mijloace speciale, cât de raţiune, minte şi înţelepciune. În combaterea acţiunilor violente n-a fost implicată
brigada cu destinaţie specială, care dispune de elemente de luptă adecvate.

– Cum de s-a întâmplat că, după retragerea manifestanţilor în Piaţă, distrugerile au continuat în proporţii şi mai mari?
– Este inexplicabilă indiferenţa organelor de drept faţă de patrimoniul naţional. Se cuvenea ca aceste clădiri să fie luate sub pază şi să fie localizate toate incendiile.

– De ce s-a procedat altfel?
– Transformarea manifestaţiilor paşnice în dezordine în masă sunt favorabile partidului de guvernământ care are posibilitatea, prin prisma anchetării unilaterale a evenimentelor, să limiteze arbitrar democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să se răzbune pe Opoziţie şi să instaureze un regim dictatorial. De altfel, noi observăm că sunt reţinute, în majoritatea cazurilor, persoane care nu au comis acte violente. De la înalte tribune, în mass-media oficială se trâmbiţează despre existenţa unei tentative de lovitură de stat, de rebeliune a forţelor liberale şi democratice. E mai comod să dai vina pe oponenţii politici şi să continui guvernarea în acelaşi stil dictatorial.

– Ce lecţii ne-au dat aceste evenimente?
– Prima lecţie este că pentru toate lucrurile care se întâmplă în stat poartă răspundere conducerea supremă a acestuia. În cazul de faţă, autorităţile publice sunt obligate să-şi recunoască greşelile ce au condiţionat evenimentele din 7 aprilie. Organele de drept urmează să cerceteze evenimentele din aprilie curent obiectiv, sub toate aspectele, fără admiterea imixtiunii politice în înfăptuirea justiţiei, ca nicio persoană nevinovată să nu pătimească. Ancheta trebuie să se desfăşoare în strictă conformitate cu legislaţia procesuală, fără maltratarea participanţilor la proces.
– Vă mulţumesc pentru interviu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: