La multi Ani!

December 24, 2009

Acum, cand colindele, toate nascute sub zapezi, aduc cu ele mireasma de Iisus nascut in iesle, simtim si noi tot mai tare atmosfera de Sarbatoare ce se apropie. Deschideti usa si lasati spiritul Craciunului sa va intre in casa! Deschideti inimile si lasati Bucuria si Implinirea sa va intre in suflet! Deschideti larg bratele si imbratisarea voastra calda, vorba buna si gandul curat sa fie cel mai de pret cadou pentru cei dragi! Fie ca Iubirea, Intelepciunea, Increderea si Generozitatea sa va calauzeasca pasii in noul an! “La multi ani!”


În CMC s-au adunat şi stau la “congelator” zeci, poate chiar sute de kilograme de proiecte de decizii

October 29, 2009

primariaAşa s-a întîmplat că am avut ocazia (sau nenorocul) să conduc ultimele şedinţe ale Consiliului Municipal Chişinău. Acel Consiliul municipal Chişinău, (aşa numitul parlament al capitalei) care, după o pauză electorală buimatica şi de lungă durată, săptămîna trecută, a fost convocat la munca de rutină. Nu-i nici un secret, în CMC s-au adunat şi stau la “congelator” zeci, poate chiar sute de kilograme de proiecte de decizii, toate în aşteptarea ochelarilor de consilier. Pe lîngă preocuparea general-naţională, cine merită să fie şef de stat în această ţară, mulţi, foarte mulţi chişinăuieni îşi caută de ale lor, vor să construiască un acaret, să mişte ceva din loc, să pună cărămidă peste cărămidă, cu alte cuvinte să-şi înbunătăţească viaţa. Iar pentru această operă absolut normală, legislaţia în vigoare cere ştampila Consiliului Municipal Chişinău. Obligatoriu. Pînă a ajunge la CMC, hîrtiile parcurg alte itinerare: comisii, direcţii, departamente, ecologie, sănitărie, etc, etc. Nu carecumva aţi crezut că-i simplu? Greşeală. Totul se face cu nerv, cu chin şi necaz. În special discuţiile din CMC. Deci, cum spuneam, oamenii Chişinăului stau ani de zile în aşteptatea unei banale decizii, să zicem o arendă sau o construcţie pe lîngă casă. Vine la CMC, iar CMC-ul îi spune omului să aştepte. Nu precizează cît dar, de obicei, acest aşteptat poate fi pînă la paştele cailor. Iar consilierii, bine-mersi veneau balonaţi politic la şedinţele consiliului. Ore, zile şi chiar săptămîni întregi Nu-i normal. Fireşte că nu. Drept că, posibil, lucrurile se vor schimba spre bine. CMC începe a fi instituţie municipală care lucrează în folosul cetăţeanului. Cînd afirm acest optimism mă bazez pe faptul că, în ultimele şedinţe am reuşit să adoptăm cîteva sute de decizii, multe dintre care au tot stat prăfuite în sertarele autorităţii municipale. Vreau să fiu şi mai optimist şi, se pare că există un oarecare temei. În sfîrşit, dispare atmosfera de ostilitate şi neîncredere dintre CMC şi primarul general al capitalei Dorin Chirtoacă. Atît primarul, cît şi CMC au aceleaşi preocupări – să gestioneze bine treburile în capitală. Parcă totu-i clar, numai că în activităţile noastre comune, pe parcursul anilor, se implicau grangurii politici din afara CMC-ului. În felul acesta, îl făceau nefuncţional. Un timp, CMC a fost pe punctul de aşi da obştescul sfîrşit. Oricîtă politică am face, fie şi dreaptă, pînă la urmă, omul te judecă după fapte şi nu după cravată sau apartenenţă la vreun birou politic naţional, global sau universal al partidului din care faci parte. Haideţi să recunoaştem, contează modul cum îl tratezi în soluţionarea problemei lui, poate mărunte la prima vedere. Dar omul de rînd nu vrea să stea sub uşile primăriei şi să cerşească iscălituri şi ştampile. Care politică, domnilor, afara practic e iarnă, iar odată cu frigul, în prim-planul opiniei publice apare şi noţiunea de “Termocom”. Apare ca o sperietoare.


Dacă facem schimbarea, schimbare să fie – Din arhiva personală

October 20, 2009

c_9-5Au fost multe comentarii în ultimele zile în vederea listelor electorale propuse, multe dintre care mă vizau pe mine personal, chipurile aşi fi un rebel în interiorul Alianţei Moldova Nosatră. Vă spun din start că lucrurile nu stau chiar aşa cum au încercat unii să le prezinte. Eu rămîn a fi fruntaş al partidului şi voi depune toate forţele şi capacităţile pentru a convinge alegătorii că în sînul acestei formaţiuni sînt foate mulţi oameni cumsecade, cu inimă, cu exeperienţă, cu bun simţ. Noi pur şi simplu trebuie să înţelegem că, odată şi odată, partidul, oricare ar fi el, nu este o sectă, ci un organism viu cu pretenţii democratice. Citeste in intregime…


Sistemul nostru de vot a fost construit pentru găşti de partid- Din arhiva personală

October 17, 2009

Din cînd în cînd, pe scena politică din Moldova apare subiectul independenţilor. Iată că şi pe mine mulţi dintre vizitatorii blogului Oleg Cernei mă iau la întrebări, de ce mi-ar trebui cutare sau cutare partid, dacă aşi putea candida independent etc., etc., mă rog, chestiuni care au dreptul la existenţă. Dar nu uitaţi, dragii mei, că trăim în Republica Moldova unde una spunem şi alta fumăm. Sistemul nostru de vot a fost construit pentru găşti de partid. Citeste in intregime…


AMN “nu dă” cu măciuca în capul omului- Din Arhiva Personală

October 13, 2009

soareÎn ultima perioadă, în context electoral, mulţi încearcă să folosească numele meu pentru a ataca Alianţa Moldova Noastră, chipurile aşi fi un fel de separatist în sînul partidului. Provocatorii apar pretutindeni, prin urmare, mă simt obligat, pentru cei care n-au înţeles, dar şi pentru cei care au înţeles şi o fac pe mortul în păpuşoi, să vin cu unele precizări principiale pentru mine. Atunci cînd am pus accentele pe nişte probleme, am făcut-o în ideia de a sensibiliza partidele în general, elita politică din ţară, că există nereguli în toate forţele politice, doar că, m-am referit oarecum mai mult la AMN, dat fiind faptul că cunosc mai bine situaţia. Unii colegi de partid s-au distanţat de mine, alţii nu ştiu de ce mă consideră lepros, chiar dacă pînă mai ieri, aveau cu totul alte păreri şi-mi strîngeau mîna cu putere. Oricum, în AMN există mult potenţial democratic. M-am convins personal, a cîta oară. Faptul că în AMN a apărut un Cernei care deranjează nişte minţi învechite, e un semn că în AMN e atmosferă democratică. Părerea mea. Imaginaţi-vă că se întîmpla una ca asta în Partidul Comuniştilor. În aceiaşi clipă PCRM ii face carare batuta. Sau să ne închipuim că cineva de la PPCD vine cu constatari ca ale mele. Pe loc i se aplica un pumn în fizionomie şi i se va spune că-i corupt, mafiot, beţiv şi, în general, îl fugărea din partid. Ceea ce nu s-a întîmplat în AMN. Cel puţin cu mine. Înseamnă că in AMN, poate nu chiar toţi, împărtăşesc pluralismul de idei şi conştientizează că numai aşa poţi pretinde să te numeşti democrat. Eu nu vreau să merg la adunările de partid şi să dau din cap aprobator, indiferent cine şi ce spune. Eu vreau să am părerea mea. Aşa sînt făcut. Cei care doar dau din cap, dăunează partidului. Ei nu se deosebesc cu nimic de comunişti. Ştim bine că la comunişti e o singură părere şi ea aparţine unui singur om. Ceilalţi stau ca vrăbiile pe sîrmă şi ciripesc după şefu. Noi am zis că aşa nu-i bine, dar, pe alocuri punem în aplicare aceleaşi metode comuniste. Mie puteţi să-mi stringeţi degetele cu uşa, eu oricum îmi voi apăra punctul de vedere şi voi fi sincer cu toată lumea. În linii mari, AMN este un partid reformat, dar este loc pentru mai bine. Important este să înţelegem lucrul acesta şi să nu ne transformăm în gaşcă sau în sectă. Sînt atîtea probleme nerezolvate, probleme mari, dar noi umblăm cu nimicuri, cela a spus aşa, celălalt a şuşotit altfel. Să se ştie bine, eu nu pretind la un loc mai în faţă în lista AMN. La urma urmei, eu am locul meu în CMC, unde cunosc situaţia în cele mai mici detalii, cunosc oamenii, cunosc tot. Am proiecte cît duce trenul. Pot fi de ajutor chişinăuienilor şi asta mă bucură. În acelaşi timp, am şi eu ca tot omul nişte opinii, de exemplu cine ar merita să meargă în Parlament. AMN trebuie să meargă în legislativ cu cei mai buni, deaceea astept modificari radicale ale listei AMN asa cum a promis presedintele partidului.


De ce Cernei nu da bani?

October 8, 2009

Sursa: ProTV


Majorarea tarifelor între trişare politică şi impotenţă economică

September 29, 2009

Sursa: Jurnal.md

După nunta forţelor democrate, care a prăbuşit monopolul comunist asupra puterii, chişinăuienii s-au trezit cu un tarif mai mare pentru apa potabilă, canalizare şi transportul urban. O parte dintre ei, inclusiv, cei care au votat schimbarea de forţe la 29 iulie, sunt siguri că a fost o măsură necesară şi nu se grăbesc să se dezamăgească de noii aleşi. Ceilalţi, îşi fac griji pentru pensionari şi defilează cu mimica de “ţi-am spus eu”. Recenta majorare a tarifelor la Chişinău, a trezit reacţii negative în toată ţara, inclusiv în localităţile care deja de mult timp plătesc pentru apă mai scump decât se va plăti în capitală după intrarea în vigoare a noilor tarife.

Unii sunt optimişti, alţii pesimişti, restul – indiferenţi, dar foarte puţini îşi pot motiva starea de spirit printr-o înţelegere a situaţiei. Credibilitatea politicienilor moldoveni a scăzut în 20 de ani într-atât, încât a ajuns să fie înlocuită cu sentimente şi emoţii. Specularea politică a problemei tarifelor a transformat majorarea cu 1 leu a costului unui bilet la troleibuz în Chişinău într-o problemă naţională. Nu ne putem îndoi de vulnerabilitatea economică a celor mai mulţi dintre moldoveni, negând efectul negativ al oricăror majorări de tarife, de aceea, pentru a ne împăca cu ele, vrem să avem convingerea că sunt justificate.

Astăzi, nici cei optimişti nu îndrăznesc să justifice majorarea tarifelor cu o posibilă şi necesară majorare a salariilor, pensiilor şi burselor în timpul apropiat. Aceasta ar fi abordarea problemei prin prismă economică, însă economia moldovenească, din punctul la care a fost adusă astăzi, este impotentă să ofere o astfel de soluţie. „Optimiştii” sunt de acord să plătească mai mult, pentru că sunt conştienţi de criza financiară în care s-au pomenit „Apă-Canal” „Regia transport electric” şi „Parcul urban de autobuse” şi pentru că preferă să plătească mai mult decât să nu bea apă sau să meargă pe jos în cazul falimentării definitive a acestor întreprinderi.

Nepopularitate vs necesitate

Aleşii locali care au votat decizia de majorare a tarifelor spun la unison că a fost o decizie nepopulară, dar necesară. Consilierul Oleg Cernei oferă şi cifre în argumentarea acestei afirmaţii. Potrivit lui, peste 120 mii cetăţeni beneficiau de transport public gratuit, ceea ce costa bugetul local 145 milioane lei anual. De aceste scutiri, alături de pensionari şi invalizi cu pensii de 400 – 500 lei, beneficiau procurori, judecători, vameşi etc. – „Aşa prevăd unele Legi speciale. Noi nu putem să le anulăm, dar Parlamentul le va modifica de urgenţă şi va elimina gratuităţile pentru aceste categorii”. Cernei spune că economiile se vor face nu pe seama bătrânilor, invalizilor şi a celor cu venituri minime, care vor putea beneficia de compensaţii în sumă de 70 lei lunar, ci pe seama celor care îşi pot permite să achite costul integral al biletelor, având salarii nu dintre cele mai mici din republică. În opinia lui, 70 lei pe lună înseamnă mai mult decât posibilitatea de a călători gratis. – „Dacă până acum un pensionar circula de 2-3 ori pe lună cu troleibuzul, acum el va primi 70 lei cu care va putea achita 35 călătorii, dar va putea alege să folosească aceşti bani şi în alte scopuri”.

„Majorarea tarifelor a fost o necesitate urgentă, deoarece, anterior, majoritatea consilierilor formată de comunişti şi creştin-democraţi nu a dorit să majoreze aceste tarife treptat. Dacă majorarea ar fi început cu câte puţin 3-4 ani în urmă, nu se ajungea la situaţia de astăzi. Eu sper că foarte curând va fi modificată legislaţia cu privire la energetică şi serviciile publice, astfel încât competenţa aprobării tarifelor pentru serviciile comunale să revină Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică. Aceasta nu trebuie să fie competenţa Consiliului local. Trebuie să existe o autoritate naţională care în baza unei metodologii să aprobe tafifele, altfel tariful din element economic se transformă în element politic. Consiliul municipal a fost pus între ciocan şi nicovală”, mai spune Cernei.

El promite că tarifele pentru apă, canalizare şi transportul public nu vor mai fi majorate cel puţin 2 ani. În acest răstimp, scumpirea de la 15 septembrie, va crea condiţii pentru atragerea investiţiilor. „Nimeni nu doreşte să investească într-o întreprindere care nu-şi acoperă cheltuielile. Acum va fi posibilă obţinerea unui credit de la Banca Europeană, ceea ce ne va permite să implementăm un alt management public, inclusiv prin introducerea compostoarelor în locul celor 400 taxatori, care au 3 buzunare – unul pentru „Regia transport electric”, altul pentru taxator şi al treilea pentru şofer. Majorarea tarifelor este doar primul pas, al doilea va fi schimbarea managementului”.

Alt consilier, Oazu Nantoi, povesteşte că “atunci când s-a votat legislaţia cu privire la administraţia publică locală, tarifele au fost lăsate în competenţa deciziilor locale”. – “În Consiliul municipal Chişinău, pe parcursul mai multor ani, majoritatea a fost deţinută de către comunişti. Alianţa democrată care a fost creată în Consiliu în 2007, a fost distrusă tot de comunişti, care de facto controlau situaţia. Ei au evitat majorarea tarifelor timp de peste 10 ani. Asta în situaţia în care „Apă-Canal” a luat credit de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare şi trebuia să ramburseze acest credit conform condiţiilor contractului, inclusiv prin majorarea tarifelor. Pe parcursul multor ani, Consiliul municipal, în persoana comuniştilor, a promovat o politică populistă pe fundalul căreia au degradat din punct de vedere tehnic atât “Termocomul”, cât şi “Apă-Canal”. După schimbarea de forţe din Consiliul municipal, explicată de rezultatele alegerilor de la 29 iulie, noua majoritate apărută şi-a asumat responsabilitatea pentru a evita colapsul acestor sisteme. Rămâne de văzut ce va face puterea centrală şi cum va fi stabilit dialogul cu puterea locală. Este absolut incorect să reducem totul la majorarea tarifelor. Situaţia este mult mai profundă şi mult mai complicată. Timp de 8 ani s-a purtat un război între oraş şi puterea centrală. Chişinăuienii nu vroiau să voteze comuniştii şi proiectul de lege cu privire la statutul municipiului Chişinău a fost blocat în Parlament. Este necesară o abordare complexă, sistemică a acestor probleme”, spune Oazu Nantoi.

Mintea moldoveanului de pe urmă

Unii dintre consilierii care au votat majorarea tarifelor la 15 septembrie, anterior, au refuzat în repetate rânduri să o facă. Proiectul deciziei respective a fost lăsat să se prăfuiască în cancelaria Primăriei foarte mult timp. Nu ne rămâne decât să ghicim ce a influenţat schimbarea, deoarece un răspuns concret nu ni se oferă. „Este o coincidenţă”, spune consilierul Vasile Parasca. El aduce aceleaşi argumente pentru justificarea scumpirilor, dar nu spune de ce argumentele respective nu erau valabile până la 29 aprilie şi ce l-a motivat să-şi schimbe poziţia. „Au avut loc numeroase consultări, au fost discutate toate variantele. Este o majorare simbolică, pentru că este necesară o majorare şi mai mare. Aşa a coincis, dar noi discutăm subiectul încă din luna aprilie. În fiecare an, consilierii discută chestiunea tarifelor în căutarea variantei optime. Încercăm să nu lovim persoanele sărace care nu au posibilitatea de a achita. A fost creată o comisie în cadrul căreia au fost examinate toate variantele. Este doar o coincidenţă faptul că anume acum s-au majorat. Încă înainte de alegeri am avut o întâlnire cu reprezentanţii tuturor fracţiunilor, cu excepţia comuniştilor, în cadrul căreia am căutat soluţii”.

În căutare de soluţii mai bune

Nu doar consilierii comunişti au rămas fideli refuzului de a vota pentru scumpiri. De exemplu, consilierul Oleg Onişcenco, nu a votat majorarea tarifelor în transportul urban fiindcă, în opinia lui, la acest capitol există soluţii mai bune. El spune că înlocuirea taxatorilor cu compostoare ar fi economisit aproximativ 1 milion de lei lunar şi ar fi eliminat necesitatea scumpirii. La rândul său, consilierul Valerii Climenco, spune că „majorând preţul apei trebuia să fie elaborat un mecanism clar de compensaţii pentru cei ce au nevoie de ele”. „Pentru pensionari şi invalizi trebuie să fie elaborată o procedură simplă, ca ei să nu fie nevoiţi să caute diferite chitanţe timp de câţiva ani pentru a primi aceste compensaţii”.

Declaraţiile politicienilor comunişti alimentează convingerea pesimiştilor că majorarea tarifelor a fost o acţiune iresponsabilă a unor oameni necompetenţi scăpaţi la putere. Fostul ministru al Economiei, Igor Dodon, afirmă că prin majorarea tarifelor s-a ales “calea cea mai simplă” pentru rezolvarea problemei. În opinia lui, trebuia să fie îmbunătăţită gestionarea întreprinderilor, pentru ca acestea să poată acoperi cheltuielile fără a scumpi preţul serviciilor. Întrebat cum s-ar fi putut de realizat în practică ideea respecivă, Dodon, a spus că “există o mulţime de tehnologii de a îmbunătăţi managementul”. – „Degrabă vor majora tariful pentru energia termică, din incompetenţa de a soluţiona problema altfel, şi vor spune că trebuia majorat demult. Este destul de cinic să majorezi tarifele fără să introduci un sistem de compensaţii nominative, deoarece veniturile populaţiei nu s-au majorat. Implementarea unui sistem de compensaţii nominative eficient ar fi justificat majorarea tarifelor. Ce vor face pensionarii? 70 lei lunar nu sunt o compensaţie suficientă”.

Între timp, reprezentanţi ai păturilor vulnerabile protestează în stradă împotriva majorării tarifelor. Din proprie iniţiativă sau „orientaţi” din afară, ei se implică, politic, de partea unor forţe politice şi împotriva altor forţe politice. Şi nu le-a spus nimeni pană acum că, de fapt, ar trebui să ceară majorarea lefurilor şi pensiilor cu care să fie în stare să achite tarife ce cresc şi vor creşte în toată lumea. Poate, şi mai întâi, ar trebui să ceară categoric deschiderea unor noi şi multe locuri de muncă bine plătite, din contul cărora să se completeze bugete, să se plătească lefuri şi pensii mai mari. Noua guvernare are toate şansele să treacă problema tarifelor în albia lucrurilor fireşti. Doar potenţa economică poate pune capăt trişărilor politice, care ascund legătura directă dintre valoarea salariilor şi pensiilor şi capacitatea omului simplu de a achita tarifele. Poate că lumea ar trebui mai întâi „luminată” cine şi cum răspunde de valoarea salariilor şi pensiilor, precum şi cine şi cum răspunde de valoarea tarifelor. (Analiză realizată de IPN)